Moarte blestemată tu să fii,
Vino naibii în coace.
Taie-mi bătăile inimii.
Pentru a scăpa de doctori,picurători și ace.
Moarte blestemată și să rămîi,
Pentru funerara sete a mea,
Pentru urma pe obraz a lacrimii,
Și dorința de a rămâne rece dimineața.
Moarte blestemată să-ți rămâna soarta,
Pentru plumbul semănat,
Pentru că mi-ai dezvoltat greșit arta,
Pentru capul pierdut și aplecat.
Moarte blestemat să-ți fie pasul.
Cel moale și silențios.
Cu care surprinzi sufletul,
Fie că bun sau păcătos.
Moarte blestemată să-ți fie mâna,
Cu care stingi tot ce abia mai arde.
Fiindcă o faci într-una...
Stinge-mi dară și mie lumânarea,nemuritorule alcade.
Moarte blestemată să-ți fie tăcerea și auzul.
Căci nu-mi răspunzi defel la chemare.
Căci nu-mi auzi nici răcnetul.
Căci nu vrei să-mi faci făptura nemuritoare.
Moarte,vino-n final și ia-mă cu tine,
Nu-s eu ultimul.
Fă-mi o favoare,fă-mi un bine.
Și răpește-mi sufletul.
