E ceva de nedescris.
Cel puțin prin cuvinte.
Parcă sufletul s-a stins,
Și-a plecat să cutreiere printre morminte.
Nici nu știu cum să redau.
Durerea copleșitoare.
E ca și atunci cînd vara plecau-
-Păsările călătoare.
Lăsînd totul uscat și semi-ruginit,
Pierzînduse-n sînul ceții.
Se apropia și inevitabilul sfîrșit,
În pas cu toamna vieții.
