Noi, am fost uitați

De când se știe lumea
Noi am fost greșiți.
Femeia a fost minunea,
Iar noi de sus priviți.

Și-n datorie ne aflăm,
În fața noastrelor minuni.
De toate să uităm,
Așa ne-au spus minciuni.

Mereu suntem de vină,
Tot timpul judecați,
Femeia e unică, divină.
Noi, am fost uitați.

Am fost uitați ca oameni
Și rolul ne-au dat de câini.
Ne-au pus măștile de fameni,
Apoi vor ridicate-n mâini.

De când se știe lumea..
De soartă-am fost trădați.
Femeia a fost minunea.
Nouă ne-au zis bărbați.

Era una dintre-acele zile...

Era una dintre-acele zile, 
Când observam norii de pe ceruri. 
Era o imagine în atâtea file... 
Mă uitam în jur, simțeam că tremuri. 

Iar din focul noastrei întîlniri
Am să sufăr o-ntreagă viață.
Îți dau sentimente, tu- amintiri, 
Și o speranță vagă ca o ață.

Războiul nostru-i o dilemă. 
Și iubirea-i încurcătură.
Unul pentru altul- o problemă,
Deși iubim, aflați și-n ură. 

Mă uitam în jur, simțeam că tremuri,
Era o imagine în atâtea file,
Când observam norii de pe ceruri. 
Era una dintre-acele zile...