luni, 31 august 2015

În doi,sub lună

Îmi uitasem graiul.
Se oprise până și pământul.
Vedeam cum părul-
I-l flutura grațios vîntul.

Mă pierdusem în privirea-i măgulitoare.
În ochii căreia,luna plină-i se oglindea.
Doamne,cît e de fermecătoare.
Și cît noroc,că e doar a mea.

sâmbătă, 29 august 2015

Morții o scrisorică

Obosit-am să-ți mai scriu.
Ești oribil de nesuferită.
Ba chiar miroși a putrezime..a sicriu,
Fiind de beznă și fior umbrită.

Obosit-am să te mai aștept.
Răbdarea a dat de margine,
De margine a dat și durerea din piept.
Nu ai mai venit,deși nădăjduiam în tine .

Obosit-am să te implor.
Să vii,să mă duci.
Obosit-am să-ți cer favor,
Să-ți cer morminte și cruci.

Obosit-am de lipsa ta.
Cea rece și cumplită.
Obosit-am și de viața mea,
De banalitate ce-i asuprită.

luni, 24 august 2015

Și din rîsu-mi și din plînsu-mi..

Dintr-odată,mă doborîse valul.
Și din rîsu-mi și din plînsu-mi,
Mă simțeam eu vinovatul.
Mă-ngropam pe mine însumi.

În remușcări de gheață ,
În noroiul pesimismului.
Rupeam de-al fericirii,orice ață,
Concomitent cu cea al realismului.

Și-mpleteam din resturi,
Pînză funerară,
Din ea fluturînd și prin gesturi,
Chemam moartea ca s-apară.

Oricît de mult nu-i scrisem,
Oricît de mult n-o implorasem,
Ușa,așa și n-o mai deschise.
Moartea,la mine..așa și nu mai venise.

marți, 18 august 2015

De dor..


De dor,mă dor ochii.
De primul loc al nostru.
Unde-și foșneau frunzele plopii,
Unde și cerul era mai albastru.

De dor,mă doare inima.
De timpul petrecut în doi.
Cînd nimic nu mai conta,
Nimic..înafară de noi.

De dor,mă dor brațele.
În care te strîngeam să te încălzesc,
Cînd îți luam în palmă și mînuțele,
Șoptindu-ți„Micuța,te iubesc”.

De dor,mă dor buzele.
Și mi-i dor și de-ale tale.
De privirea ce-mi spunea„mușcă-le”,
De sărutările-ți dulci-criminale.

De dor,mă doare totul.
Să te uit,n-aș putea.
Și n-ar fi în stare nici alcoolul.
Vei rămâne în veci,unica iubită a mea.

Chiar de pământul,
Chiar de eu,n-aș mai exista.

luni, 17 august 2015

La doi kilometri și-o lună

Doi kilometri ne despărțeau.
Nu părea deloc departe.
Dar inimile tânjeau,
Numărînd zilele,ca foile din carte.

Doi kilometri ne despărțeau.
Și părea atât de puțin.
Iar cînd bolțile rugineau.
Porneam cu-n sms „Îngeraș,eu vin”.

Doamne,doar doi kilometri ne despărțeau,
Și era destul de aproape.
În timp ce aștrii ne vegheau.
Împreună strîngeam clipele,punîndu-le de-o parte.

Dar acuma ne mai desparte-
-Și-o lună de zile,aproape.
Și certurile-s mai dese,
Fie că din motive simple sau alese.

Și cît de mult vreau să se termine.
Bătălia pentru nimic.
Dintre mine și tine.
Cu-n sărut dulce-mbătător și pașnic.

marți, 11 august 2015

Pentru urma pe obraz a lacrimii..

Moarte blestemată tu să fii,
Vino naibii în coace.
Taie-mi bătăile inimii.
Pentru a scăpa de doctori,picurători și ace.

Moarte blestemată și să rămîi,
Pentru funerara sete a mea,
Pentru urma pe obraz a lacrimii,
Și dorința de a rămâne rece dimineața.

Moarte blestemată să-ți rămâna soarta,
Pentru plumbul semănat,
Pentru că mi-ai dezvoltat greșit arta,
Pentru capul pierdut și aplecat.

Moarte blestemat să-ți fie pasul.
Cel moale și silențios.
Cu care surprinzi sufletul,
Fie că bun sau păcătos.

Moarte blestemată să-ți fie mâna,
Cu care stingi tot ce abia mai arde.
Fiindcă o faci într-una...
Stinge-mi dară și mie lumânarea,nemuritorule alcade.


Moarte blestemată să-ți fie tăcerea și auzul.
Căci nu-mi răspunzi defel la chemare.
Căci nu-mi auzi nici răcnetul.
Căci nu vrei să-mi faci făptura nemuritoare.

Moarte,vino-n final și ia-mă cu tine,
Nu-s eu ultimul.
Fă-mi o favoare,fă-mi un bine.
Și răpește-mi sufletul.

luni, 10 august 2015

În numele frumosului...

Pentru liniștea din cameră a combate,
Și inima a nu lăsa pradă singurătății,
Pun și eu ceva sunete de pian cu clape,
În numele frumosului și a umanității.

Și mai trag lecturii și-o carte,
Pentru a părăsi pe puțin acești pereți.
Și a pleca nu pe mult,dar departe,
Să-mi întîlnesc adîncile bătrâneți.

Să văd cum mi-i traiul,
Uluitor de mizerabil și cinic?
Unde-i întîlnit fără ea finalul?
Sufocîndu-mă dereglatul cardiac,pe patul clinic?

Sau totuși..există și-n viață final fericit?
Unde aidoma dragostea dăinuie,
Fără capăt,fără sfîrșit.

Urăsc

Urăsc astă lume.
Căci e crudă și a cărei cuțit,
Lasă-n suflet urme,
Și par a nu avea sfîrșit.

Urăsc și oamenii.
Care vin și pleacă,
Cu naivitatea unor copii.
Crezînd că-s pe calea dreaptă.

Îmi urăsc și propria existență.
Care-i prea șubredă,
Și slabă-n esență,
Care să mai trăiască..uită.

duminică, 9 august 2015

În pas cu toamna vieții

E ceva de nedescris.
Cel puțin prin cuvinte.
Parcă sufletul s-a stins,
Și-a plecat să cutreiere printre morminte.

Nici nu știu cum să redau.
Durerea copleșitoare.
E ca și atunci cînd vara plecau-
-Păsările călătoare.

Lăsînd totul uscat și semi-ruginit,
Pierzînduse-n sînul ceții.
Se apropia și inevitabilul sfîrșit,
În pas cu toamna vieții.

Știam doar că-n mine ploua

Era o seară din cele mai obișnuite.
Mai era și călduroasă și nimic nu s-auzea.
Era o seară,nu din cele mai fericite.
Căci știam,în mine ploua.

Nu era furtună acea ploaie.
Era la culme liniștită.
Mai că n-avea nici de apă șiroaie,
Dar era strașnic de cumplită.

Tremuram de nervi și frică,
Fiindcă-mi consuma ceva,
Nu știam dacă o bucată mare,sau una mică.
Știam doar că-n mine ploua.

Știu c-o să treacă,
Dar o să lese în urmă un cer senin?
Sau va fi și el ca ploaia de scurtă durată?
Și va lăsa-n urmă doar durere și venin.

miercuri, 5 august 2015

Amărâtul vis

Atmosferă de delir,
E semi-lună,
Pe cît se poate,o admir.
Chiar de stăruie,singurătatea să-mi impună.

Și e liniște atît de tare,
De mă asurzește.
De suflarea-mi întretaie.
De făptura-mi nimicește.

Și durerea-mi joacă.
Ba-n suflet,ba în cap.
Realitatea cu visul,întorloacă,
Cu despotimea unui satrap.

Aș culca nițel și capul.
Să cad în amărâtul vis.
Să-mi izgonească chinul.
Să-l arunce-n abis.

luni, 3 august 2015

Cînd de durere voi îngenunchia


Cînd voi îngenunchia de durere,
Vei fi alături?
Să-mi oferi iubire,să-mi dai putere?
Vei mai fi cauza a mii de fluturi?

Cînd voi îngenunchia de durere,
Iar simțurile-mi vor cădea-n atrofiere.
Îmi vei ține mîna rece,înghețată?
Vei rămâne persoana iubită,apropiată?

Cînd de durere voi îngenunchia,
Iar ridicarea-mi va fi grea.
Vei întoarce capul,mă vei lăsa?
Sau fără nici-o vorbă mă vei ridica?