Pentru liniștea din cameră a combate,
Și inima a nu lăsa pradă singurătății,
Pun și eu ceva sunete de pian cu clape,
În numele frumosului și a umanității.
Și mai trag lecturii și-o carte,
Pentru a părăsi pe puțin acești pereți.
Și a pleca nu pe mult,dar departe,
Să-mi întîlnesc adîncile bătrâneți.
Să văd cum mi-i traiul,
Uluitor de mizerabil și cinic?
Unde-i întîlnit fără ea finalul?
Sufocîndu-mă dereglatul cardiac,pe patul clinic?
Sau totuși..există și-n viață final fericit?
Unde aidoma dragostea dăinuie,
Fără capăt,fără sfîrșit.
