Din ce-i făcută inima?

Carne sau granit?
Dragoste sau ură?
Iubită sau iubit?
Sărutul de pe gură...

Cald sau rece?
Cu lacrimă sau râs?
Timpul stă sau trece?
Când sărutul stă aprins.

Umed sau nu prea,
Lung sau scurt...
Dupa durată.
Obraznică sau rea?
Cum ai fost ultima dată?

Spune-mi să-mi aduc aminte,
Să mă încălzesc cumva, un pic.
Poate ai fost cea mai cuminte.
Spune! Nu-mi mai amintesc nimic!

Dureros e faptul egoist
Că vrut-ai să mă uiți, și m-ai uitat.
Dureros, să mai insist,
Dureros, pentru tine-am existat.

Actus reus

Am rămas unde m-ai lăsat.
Și nu mi-a venit să cred:
Întorcându-te, nu m-ai căutat,
Atunci am înțeles că pierd.

Că pierd și cad în agonie,
Și-n nimica nu văd rost.
Totul pare o prostie,
În jurul căreia se-nvârte-un prost.

Și mă-nțep de-atâtea ori:
Repetând că-i fleac iubirea.
Nu există-n lume atâțea sori,
Să-mi ardă-n piept mâhnirea.

Iar tu, te dai tot mai departe,
Și chiar crezi că ești pe Venus.
Pe mine aruncându-mă pe Marte
Zgâriind pe suflet- actus reus.

Când te-ntorci, crezi c-o să mai fiu?

Am venit în câmpia ta,
Floare tu, albastră
Să-mi aduc inima în dar
Dar, ai aruncat-o pe fereastră

Și-am vrut să cresc
Floare tu, albastră
Și-am zis că te iubesc
Și lumea era a noastră

Iar de la toamnă-ncoace
Albastra mea tu floare
Iubirea s-a făcut în ace
Raze nu avem, nici soare

Fără să gândesc, c-oi fi înfipt.
Naiv, în mână ți-am dat cuțit
Și-ai tăiat cum spui tu: pe viu
Când te-ntorci, crezi c-o să mai fiu?

Jucării

Straniu cumva, ne schimbă viața,
Gândești, firește, diferit.
Privind în urmă, și trăgându-ți ața.
Îți vezi cărarea de tâmpit.

Iar pe ața aia-s înșirate,
Oameni, amintiri, fotografii.
Și nu mai contează, că-s în spate
Ori c-au fost doar jucării.