Dulcea mea, tu, poezie

Dulcea mea, tu, poezie
Iubita mea, de pe hartie.

Inima, alină-mi, te implor,
Fă-o-n ciuda tuturor.

Și ţine-mă acolo, tot in vers

Nu lăsa numele, sa-mi fie șters.

Fii crucea,piatra mea memorială,
Si suflarea-mi, minim, seculară.

Fii de-asemeni lumanare-aprinsă
Felinarul, intr-o lume stinsă.

Poezie, rămâi pe veci, fidelă mie,
Fii o amintire, o floare de hârtie.

Magistrala

Vrut-am sa calc pe-un drum,
Cu stâlpi... alergatori.
Magistrala scăldată-n fum,
Pe ea mergi, de vrei să mori.

Imagini de-ntreg blurate
Lipsește ambuteiajul.
Luând păcatele în spate,
Iar în dinți curajul.

Cauți lumina și tunelul..
Despre care s-au spus balade multe,
Te-au mințit, mititelu...
Vorbe-n vânt...ba lăsate, ba pierdute.

Și cu ce rămâi atunci?
Într-o ceață atât de deasă...
Cauți o stâncă să te-arunci?
Sau pe cineva, căruia îi pasă?

Mă vedea(u) iubind

Mă-ntreb din ce-s făcut,
Și ce merit eu în viață.
Dacă nu tot ce e plăcut,
Poate să provoace greață.

Și în creștet o durere.
De pierzi lumea și pământul.
Nu tot ce-i o plăcere,
Potolește sufletul si cântul.

Cât mai am de învățat,
Prin cioburi stângaci călcând?
Multe ori am fost uitat,
Chiar de mă vedea(u) iubind.

În speranța unui loc prin rai

Pe-un timp, care-ar fugi,
Ai rămas atât de singur.
Cât de dură poate fi o zi,
Ai simțit și tu, la sigur.

Ai gustat dintr-un amar,
Care ți-i dat să-l guști în fiecare zi.
Ca un șoarece în sertar,
Crezi c-o fi dispărut, și n-o mai fi.

Dar mare ți-o fi mirarea,
Nu că-l vezi, ci că de el nu dai.
Murdărindu-ți crucea cu spinarea,
În speranța unui loc prin rai.

Deși știi că pilda ți-i păcatul,
În el te naști, trăiești și mori.
Abandonezi cu el uscatul,
Pornind pe mare, înspre nori.

Acolo unde timpul nu e măsurat...
Unde-ți trăiești o veșnicie.
Pe urma unei vieți, cum te-ai purtat,
Ce ți-i cunoscută numai ție.
Drept ești, sau în mare parte vinovat.

Fără sfârșit, până la sfârșit

Să citești asta, mâine când te trezești,
La tine o să fie o simplă zi de astăzi,
Însă, vreau altfel iubito s-o privești,
Cu ochii tăi cei mari și limpezi.

Uite, vezi? Nici rima nu-mi mai iese.
Am emoții, și-o iubire ce-o mai port,
Suntem un puzzle, din două piese,
Tu o cireașă iar eu un tort.

Sună totul atât de straniu, poate și nebun,
Sper că zîmbești citind..
Iubito, avem ambii același drum,
Dor ne este, reciproc iubind.

Și las` să moară toți de ciudă,
Că nu le stă a fi ca noi.
C-au o iubire oarbă sau chiar surdă,
Că n-au momente atât de moi .

Scumpa mea,mai am și o dorință,
Pare a fi una grea de îmlinit.
Dar încearcă, de-ți este cu putință,
Rămâi cu mine, și-am să te iubesc fără sfârșit!
Până la sfârșit!

Am doar un singur loc

Am doar un singur loc,
Atât de mic și de compact,
O cameră, eu la mijloc.
Abia, abia iluminat.

E un altar al meu și-al tuturor,
Un sfânt Graal, sceptru nemărginit.
Îmbrăcat în glasu-i strigător,
Eu uit că-s atât de slab și chinuit

Credeți voi că nebunește,
Nu.. nebunia de la alte multe vine.
Ea cel mai bine ocrotește,
Și la sânul ei mă leagănă, mă ține.

Eu și-o lume-ntreagă,
Singurătate-am botezat-o.
Și mi-i atât de dragă..
Încât până azi n-am lepădat-o.