marți, 23 iunie 2015

Nu mi-e frică de tine moarte

Nu mi-e frică de tine moarte,
Fiindcă mirosu ti-i a libertate,
Cind inima din greu imi bate,
Iar răbdările-s mincate.

Nu mi-e frică de tine moarte,
Ba te primesc cu bratele intinse,
Mai ales atunci,cind merg pe coate,
Tu mi-ai rămas nădejde,căci lumea mă respinse.

Nu mi-e frică de tine moarte,
Căci tu n-o să mă dai uitării,
Ba imi vei sta alături sau în spate,
Cînd voi cădea,cînd se va opri ritmul suflării.

Măști

Degeaba-ți mai pui măști false,
Și-mi provoci durere.
Eu înfloresc în felu meu,
Așa,lipsit de putere.

Dar de m-aduci la margini,
De nu-mi va mai păsa.
Să nu te plîngi,
Doar a fost alegerea ta.

Dar pîn-atunci,
Trezește-te cît nu-i tîrziu.
Și vorbe-n zădar să nu-mi arunci,
Nici măști să nuți mai pui,
Fii așa cum te iubesc și cum te știu.

Citat

„Fiecare-și are căpruii pe care nu-i poate uita.”

luni, 22 iunie 2015

Citat

„Vreau o ploaie,totul să șteargă”

Tensiune

             

Între noi e-un neîncetinit voltaj.
De furie și durere-
-Inspirăm un aliaj.
Și uităm,că ce ne încălzește-piere.

Totul se iartă,și se uită,
Cînd certurile se termin.
Și doar rănile,nesuferitele-rămân.

Mulțumire

                       

Mersi,pentru zilele „înfloritoare”
Cînd m-am simțit a nimănui.
Cînd simplu nu ți-a păsat de mine.
Și m-ai lăsat,să mă chinui.

Un mare mulțumesc,pentru tot.
Sper să fii mai împlinită,
Iar problema ta,dacă nu ți-a ajuns-
-De mine să fii iubită.

sâmbătă, 20 iunie 2015

Zbori

               

Zbori,suflet rebel,
Lasă-ți cumpătul-
-Fugi de el.
Cutreieră-ți lumea și pământul.

Căci e frumoasă și mare
Deci,aruncă-te ca nebunu-n mare
Soarbe din lumină
Aprinde-te-n foc
Stinge-te la răsărit
Și nu regreta deloc
Trăiește clipa,căci nu se-ntinde la infinit.

vineri, 19 iunie 2015

Inamicul meu

                             

Inamicul meu
Ce mai faci?Cum te mai simți?
Stai un pic,deci tu sunt chiar „eu”.
Știi cam deseori mă minți,

Cum că-ar fi totul bine și frumos.
Chiar și atunci,
Cînd cuțitul ajunge pînă la os.
Continui ochii să-mi întuneci.

Ducîndu-mă în eroare cu caracterul tău slab,
Cu scuze ieftine ferindu-te
Nu ești decît un nemernic pârcălab
Ce conștient sinea-și minte.

Lucru banal

             
In camera luminata de notebook,
Stau eu singur,
Muzica ascultind,si -
Privind la intunericul din jur.

Putin cam beat-
-De somn
Scriu,caci nu am ce sa fac,
Iar sa dorm,pare a fi prea banal

Si-asa trec "uluitoarele" nopti de vara
Care se presupuneau de petrecut -pina in zori-afara
Erau doar cuvinte-n vint,dar cu sens
Pe lipsitele de viata,pagini de internet

miercuri, 17 iunie 2015

Sfîrșitul începutului

           

Nu-mi vine a crede,
Și nici nu vreau s-o fac.
Văd cum iubirea noastră...se pierde.
Sau poate a existat doar a mea.

A fost o viață pentru doi,
Și-am ruinat-o cu sînge rece.
Deja nu mai existăm „NOI”.
Iar timpul mai greu v-a trece.

A venit el,da?
Sfîrșitul.
Și vei fi deja,micuța altcuiva.
Iar pe pămînt mi-ai adus iadul,

După cum ai vrut.
Ai pus și punctum.

luni, 15 iunie 2015

Ignorați-mi cererea

               

Am nevoie de ajutor,
Cît de urgent se poate.
Sunt asemenea unui gladiator,
Ce se tîrește pe coate.

Ce așteaptă,mîna milei să-i se-ntindă,
Dar în loc de fiare
Nimic în fața ochilor nu are
Și începe să se mintă.
Că dacă s-ar ridica,
Ar izbuti să le învingă
Și-o face,se scoală-n picioare,
Pornește lupta,dar nu rezistă-
-Și-n final,prostește moare.

Și acum mă gîndesc și eu,
Să mă ridic?
Sau să stau la locul meu?
Că de altfel,oricum nu schimb nimic.
Cît n-aș lupta din greu.
Finalul totuși,mi-i sortit a fi tragic.

duminică, 14 iunie 2015

Autodistrugere

         
Prea mult mă distrug,
Prea multe versuri îngîn.
O fi un început?
Sau un final crunt?

O-r fi semne că inima nu mai poate?
Se sufocă,și..-
-Durerile-și revarsă.
Sau mințile-mi încep a se sminti?

Nici eu nu știu ce să cred,
Sunt complet confuz-
-Deși nu mai sunt copil mic și fraged.
Deci...m-am pierdut,în întunericul difuz.

La răsărit de soare

                   
Cine n-are somn,
E un avar zgîrcit.
Ori nu se simte om,
Ori ca mine-nefericit.

Dimineața amețit,
Nu pare a fi mahmureală.
O fi de oboseală?
Ori inima mi s-a oțetit?

Deși nu cred,
Fiindcă încă simt,fiindcă încă doare.
Iar eu mă descarc printr-un stih șubred-
-Acuma,la răsărit de soare.

Tristețea-pururi învingătoare

             

Știu că n-am de ce-
-Să fiu posomorît.
Dar doare-
-De suflarea-mi întretaie.

Totuși tristețea-mi -
-Nimicește furia.
Și-o face cu-n timbru sumbru,nemilos,
Și îngîn-acuma versuri,fără pic de folos.

Că-ci neliniștea nu-mi scade,
Și nici tinde a descenda.
Atunci mă supun și eu,asemenea unui alcade.
Rămânând singur cu tăcerea mea.

marți, 9 iunie 2015

Ca-n primele saptamini

                

Iarăși nopți,fără pic de somn,
Mă frămînt,și-un ochi nu pot închide,
Căci am un dor nebun.
Nebun fiind și eu scumpo,nebun după tine.

Și nu contează,cît de des-
Inima-mi se zbate.
Atît cît îmi ești alături.
Și sufletului-aproape.

Atit cit tremuri,in fata-mi stind.
Atît cît ochii îți sclipesc.
Iar buzele mușcate-mi spun:
„Scumpu,te iubesc”

sâmbătă, 6 iunie 2015

Gânduri rele

         

Când totul se învîrte-n jur,
Și aer nu-ți mai ajunge.
Iar inima-ți cere un sejur,
Totul se dărîmă și se distruge.

Cînd simți,că cu adevărat nu poți,
Și sufletul te doare,
De viu vrei să te îngropi,
Fără frică și oroare.

Doar gânduri rele,
Viziunile-ți domină,
Făcându-ți secundele mai grele,
Și suflarea ți-o termină.

marți, 2 iunie 2015

Nopți de vară

         

Ce s-ascunde în nopțile de vară?
Și ce are să mi se întîmple?
Mă pasc clipele fermecătoare?
Sau vor trece pe lîngă?

Spune-mi tu scumpo,
Că-ci tu poți să-mi oprești timpul,
Dar nu-mi spune „Adio”
Căci îmi distrugi lumea,și-mi dărîmi pămîntul.