În doi,sub lună

Îmi uitasem graiul.
Se oprise până și pământul.
Vedeam cum părul-
I-l flutura grațios vîntul.

Mă pierdusem în privirea-i măgulitoare.
În ochii căreia,luna plină-i se oglindea.
Doamne,cît e de fermecătoare.
Și cît noroc,că e doar a mea.