Am ceva printre rînduri
Cu caracter aberativ,în ultimul timp.
Mă-nec în versuri,
Și la capăt nu duc mai nimic.
Unde m-oi fi pierdut eu?
Cel euforistic,mereu.
Cînd a început bucuria a mă părăsi?
De ce nu mă pot regăsi?
Am nimerit doar în furtuna oceanului meu.
Mi-a fost frică să nu mă înec,
Dar odată ce m-am avîntat,să mă întorc,mi-a fost greu.
Însă oceanul s-a dovedit a fi sec.
Am scăpat firul realității,
Și parcă o poveste ar fi fost,
Mie frică să nu rămîn în brațele singurătății.
Dar acum mă arde-n piept,scriptum post.
