Spuneți-mi tot..

Spuneți-mi tot din ce-aveți,
Atât cât mai sunt eu viu.
Sfaturi, înjurături, poveți.
Spuneți-mi să le știu.

Să nu vă treziți odată,
Cu vorba doar în gând.
Lângă crucea-mi aplecată.
Lângă mine rece stând.

Și nici molitve, nici rugăciuni,
Drumul voastrei slove  nu va-ntări.
Am fost și eu plin de slăbiciuni,
De-aia în groapă nu vreau, dar voi sări.

Rămas bun, lângă salcia uscată,
Unii din voi mi-or da,
Lângă crucea-mi aplecată,
Unde rece voi zăcea.

Vis de mii-milenii

Crezut-am într-o patologie,
În pulsul chinuit, precum și este.
Sufăr de fapt de-o nebunie.
Cu chip de basm și de poveste.

Are această maladie,
Gusturi dulci și dulci și-amare.
Fie chiar o nebunie,
Sunt fericit, din mine ea răsare.

Și ca-ntr-un vis de mii-milenii,
Rămas cufundat vreau lângă ea,
Trecând peste negura vremii,
Să n-o uit, să nu mă poată uita.