Navetă

Din mâna stângă iau țigări,
Din cea dreaptă, iau bricheta.
Și caut să o sting, în mări,
Dar umplu-n scrum naveta.

Apoi din mâna stângă,
Iau pe amândouă.
Încă, înc-o adiere blândă.
Care nu mai plouă.

Apoi îmi iau naveta,
Și-o pun la grămada de cenușă.
Ascund țigările, bricheta
Și intru-n casă, după ușă.

Mă simt obosit, și îmi e somn,
Am afumat inima destul.
Și-aș vrea așa s-adorm,
Că de viață, am fost sătul.

Că doare, că tot doare,
Că am navetă,
Și nu am râu, nici mare.
Dar am brichetă.

Și am motor,
De mult n-am vrut așa să mor.

Ma forêt

J'avais un amê comme une forêt,
Il est sans blancheur au matin.
Pour autres gens c'est une secret,
Et ce n'est pas un habituel jardin.

Ma forêt grandie par mes pensées,
Si grand comme l'Ocean.
Rempli, quand je pleurais,
Et j'ne peux rien faire maintenant.