marți, 30 decembrie 2014

miercuri, 17 decembrie 2014

Zile efemere

                                                 
Nu mă lăsa să scriu,
Fă-mă fericit,tu asta poți și știi
Ești al nouălea cer al meu,
Văzîndu-te-mi trec fiori,mii și mii.

Urăsc zilele somnoroase,
În ele,îmi lipsești,și știu
Că nu-s deloc frumoase,deci
Nu mă lăsa să scriu,

Fă-mă fericit,tu asta poți și știi,
Fă-mă să uit,
Brațele reci ale singurătății,
Pur și simplu,fă să mă simt iubit.

Ești al nouălea cer al meu,
Plină de mister,
Frumoasă mereu,
Văzîndu-te,rămîn fără aer.

Văzîndu-te-mi trec fiori,mii și mii,
Te iubesc,și cu asta versul termin.





sâmbătă, 22 noiembrie 2014

Parcă-ar fi mai bine



Parcă-ar fi mai bine,
Să mă aflu,pur și simplu,lîngă tine,
Să-ți simt al inimii bătăi,
Mie dor,să mă mai pierd în ochii tăi.

Parcă-ar fi mai bine,
Mai bine și-atît,
Să te afli și tu lîngă mine,
Să te afli,sfîrșit!

Citat

”Există oare fericire fără dragoste?Nu-l întrebați pe cel ce a avut parte de ea,evident va spune nu.”

joi, 20 noiembrie 2014

Ploaie acidă



Afară plouă,
De nuștiu cîte zile,
Plouă,plouă și-n mine.
Parcă de-o veșnicie.


Și-s copleșit,
Cred că pentru ultima dată,
Poate,puțin prea tare dezamăgit..
În noiembrie,ploaia-i acidă.


Ploaie acidă,
Cu indiferență,ne îmbibă.
Noiembrie,unde o zi grea,
E una obișnuită..



miercuri, 12 noiembrie 2014

Micuța noastră,bunicuță.



Micuță,cu păr deja cărunt,
Aproape de optzeci,
Mai deschide ușa,din cînd în cînd,
Cu minuțele ei reci.

Mereu s-a sacrificat,
Neînfricată,
Pe jertfelnic cînd a fost nevoie,
S-a așezat.

Micuța noastră bunicuță,
Ne ierți?
Că-ci am aruncat vorbe goale,
Ne ierți?

Că nu am apreciat,
Căldura suflețelului tău bătrîn,
Chinuit de-atîțea ani grei.

Și mi-a fost frică,
Ca nu cumva să te stingi.
Și să nu auzi,
Ce am avut de zis.
Noi,mult te iubim.

luni, 20 octombrie 2014

Citat

„Cum îmi dau seama că-s fericit?
Sunt fericit atunci cînd adorm cu gîndul la ea,ci nu la alte lucruri sau probleme.”

duminică, 19 octombrie 2014

Noapte de octombrie

                                                   
Poezii,nu scriu pentru fiecare,
Să știi.
Scriu,pentru că,ești specială,
Să știi.

Și m-aș porni la tine-acum,
Să știi.
După tine,deja-s nebun,
Să știi.

Te iubesc deja,
Să știi,și nu uita.
Astea-s cuvinte simple,
Doar că,sunt din inima mea.
Să știi..

Un nou început cu Andreea

miercuri, 19 martie 2014

Vremuri grele

                        

Și mai sunt și-așa vremuri,
Cînd cineva te-ntreabă,cum merg ale tale treburi.
Iar tu,nu-i dezvălui ce s-ascunde-n tine,
Ci,cu-n zîmbet fals,spui„totu-i bine”.

Și te sfarmă,ceva din-nuntru,
Cică,ar fi un sentiment sumbru.
Obosit ești,de-nșelăciuni și vorbe goale,
De-acum orice fleac,te ia de pe picioare.

Și cazi,dar nu simți nimic,
Ai rămas doar tu,cel singuratic.

marți, 4 martie 2014

Poezie dedicată mamei...

Scrisă în clasa a 8-a
Mamă,iartă-mă,cu multe-s vinovat,
Mamă,iartă-mă,căci nu mai calc al tău prag.
Mamă,iartă-mă,că nu am devenit ce ai vrut,
Mamă,îmi doresc s-o iau de la-nceput.

Mamă,mi-i dor de a ta vorbă,
Mamă,mi-i dor pînă și de-a ta ciorbă.
Mamă,de-acum te afli-n cer,
Mamă,s-a umplut al răbdării ulcer.

Mamă,cu sînge-mi se prelinge sufletul,
Mamă,am rămas singur cutreierînd drumul.
Drumul căutării tale,
Trist și disperat,pornesc spre zare.

Spre pragul tău ne-călcat,
Și nucul cel bătrîn,deja uscat.
Singuratic,bate cu ramurile-n fereastră,
Singură,a rămas a noastră casă.

Pustie-i cușca lui Grivei,
Ne jucam,parcă alaltăieri.
Via din al casei spate,
De-acum e plină de vițe uscate.

Uite și pargul tău,deja crăpat,
Mamă,iată că la bun sfîrșit l-am și călcat.

marți, 21 ianuarie 2014

Front însîngerat

              


Viața multor ostași a fost scurtă,
Au murit înghițind praful de pușcă.
Șuierau gloanțele-n vînt,
Se cutremura de frica un întreg pămînt.

Foc,arme,tancuri și cruzime,
Viu pe-atunci deabea te puteai ține.
Te agățai de viața mult prețuită,
Dar ura războiului,nu putea fi oprită.

Mulți drepți fără suflare la pămînt cădeau,
În timp ce căpeteniile se confruntau.
Iar la putere stăteu cei,
Ce nu aveau măcar o zgîrietură pe ei.

Obosit-a întregul popor,
Obosit-a el de moartea tuturor.

joi, 16 ianuarie 2014

Sentiment gol


 

Afară-i cald,chiar foarte,
Dar totuși,stau înghețînd.
Simt că-mi aleargă sufletul,undeva departe,
Straniu,să te simți astfel pe așa timp.


Frigul acestui gol sentiment,
Ce te omoară din-năuntru,dar lent.
E același glonț pătrunzător,
Din cauza acestui sentiment, simt că mor.


Locul de refugiu,nu mai ajută,
Unde-i ea,liniștea mult plăcută.
Sper,că nu s-a pierdut pe veci,
Sper,că vor dispărea sentimentele astea reci.