Atmosferă de delir,
E semi-lună,
Pe cît se poate,o admir.
Chiar de stăruie,singurătatea să-mi impună.
Și e liniște atît de tare,
De mă asurzește.
De suflarea-mi întretaie.
De făptura-mi nimicește.
Și durerea-mi joacă.
Ba-n suflet,ba în cap.
Realitatea cu visul,întorloacă,
Cu despotimea unui satrap.
Aș culca nițel și capul.
Să cad în amărâtul vis.
Să-mi izgonească chinul.
Să-l arunce-n abis.
