marți, 31 ianuarie 2017

Damn, your eyes

S-a ajuns totul atât de rău,
Totul părând atât de răsuflat...
Chiar să mor, mi-ar fi tot greu.
Fraților? Poate eu m-am defectat?

Sau vremurile au luat-o prea-nainte?
De nu pot înțelege ce-i în vogă,
Or' e povestire? Or` cineva mă minte?
Că iubirea nu e viață, ci o probă.

In care-aș sta și poate încă stau,
Să  adun, sa plătesc acel price.
Vreau, clipele când nu mă săturau:
Damn, your eyes!

marți, 24 ianuarie 2017

O iarnă

O iarna, cu deficitul în zăpadă,
Și-un decembrie cumplit.
Mi-am lăsat orgoliul, ca dovadă,
Și ți-am spus că am iubit..

Iar la căderea celei de-ntâi zăpezi,
Era mijloc de iarnă.
Și închipuie-ți, iar de poți- să crezi!
Iubirea ta era în pană...

Și ca o ploaie, cu intenții revărsate.
Imploram, nu mă uita!
Însă lupu-și schimbă blana-n spate,
Păcat... că  năravul -ba...

Cont, nu s-a ținut și nu se ține
Ce-am să zic, și ce mai simt...
Iar că nu-s ok, și nu mi-e bine,
Sunt nevoit să tac, și să mai mint.

duminică, 15 ianuarie 2017

Versul ce-a plâns

Am scăpat o lacrimă
Într-un vers, și l-a aprins.
Prefăcând în patimă,
Obrazul, domol ce-a plâns.

Sufletul- făcându-l lac,
Ochii într-o lumină.
Văd oglinda și-un sărac.
Iubirea- o desetină.

Lumea- stoarsă apăsare.
Picură cu răi, treptat,
Și spre franca mea mirare.
Locul, a rămas uscat.

Năframa lumii, deși pătată,
Ocrotit-a duhul unui pământ.
Cinstea încă ni-i curată,
Nu ne-o duceți în mormânt !

Nu suntem cu tot pierduți,
Mai există-o licărire...
Și bogați și săraci și muți.
Toți, mai cred într-o iubire.

Naiv, încă mai cred și eu,
Din cauza setei ce am dus..
Mi-a fost bine, dar și greu,
Când apa lor n-a fost de-ajuns.  

Vreau multe să se schimbe,
Să uit de primul fulg, aș vrea..
Amintirea, să se plimbe,
Prin versul, ce mereu plângea.

Să aibă un surâs pe chip,
Privirea-i să lecuiască,
Locul unde m-am fript-
Fericirea să-nflorească.

Ba și ceilalți s-o cunoască,
Care viața nu și-au impărțit,
Și n-au vrut să mă iubească.
Când eu atâta i-am iubit...

miercuri, 11 ianuarie 2017

Atât de dureros

N-are cine să te mintă,
C-ai zâmbetul frumos.
Inima nici nu ți-i frântă.
Dar ți-i atât de dureros..

N-are cine să te-alinte,
Și să-ți șoptească mai duios:
-Ai grijă și fii cuminte !
Și ți-i atât de dureros..

N-au cumpăt și nici dorință.
Și devii tot mai fricos.
Să fii iubit e cu neputință,
Și ți-i atât de dureros...