Ai și tu un suflet,
De-ăla care nu-i în pieptul tău.
Și-ai trage și un urlet.
Doar îl iubești, și fără, îți e rău.
Deși știi, că-ntr-o oarecare parte,
Tot de pieptul tău, cuprins se ține.
Însă ți-i frică, să nu plece prea departe.
Căci, e un sânge, circulând prin vine.
Și vai cât de mult ți-e frică și ți-e teamă,
Să n-ajungi la ceasul sîngerării.
Și cât de mult te bucuri când te cheamă,
Zicând: Nu te schimb de dragul depărtării...
