Înghiţi și tu in sec?
Te macină cumva o presimțire?
Că zbori ca musca la un bec
Crezând că lumina-i fericire?
Te macină cumva o presimțire?
Că zbori ca musca la un bec
Crezând că lumina-i fericire?
N-am știut, și poate-o fi sortit,
Să dau de amaruri si coșmaruri,
Ca și cum aș trimite scrisori in plic.
La adrese alese la căderi de zaruri.
Și inc-o seară scăldată-n strângeri..
Acolo, unde copiii cred că e un suflet.
Unde-și ţine maturul niște plângeri,
La o inimă, pe mod silenţios cu urlet.
O picătură, atât mai am probabil.
De răbdare, care mă mai oprește,
Și mă roaga, incet și un pic amabil,
Să las cuţitul, care vai cât mă dorește...