Dragostea, și cu anii zace

Ai rămas o dureroasă amintire,
Si nu din cauza naivei tale trădări.
Ci că din tine, gustat-am fericire.
Păcat, păcat c-ai creat indepărtări.

Zădarnic lucru ai făcut,
Căci sunt și eu o fericire.
M-am străduit, și am putut,
Să-ți arăt- o sinceră iubire.

O să treacă nu mult timp,
Până cînd la a ta egoistă cunoaștere s-ajungă.
Uite sincer, chiar nu mint.
Îndepărtările, prin mine, cale-au să străpungă.

Cât de jalnici și de răi om fi,
Prin gheață și văpăi- noi încă ne vom mai iubi.

Chiar de n-om spune și om tace,
Și-om vrea reciproc să ne uităm.
Dragostea, și cu anii zace,
Nu există rost să mai plecăm.