Trăiesc pentru a mă chinui,
Trăiesc nefericirea omenească să-mi admir,
Și să mă-ntreb „Sfîrșitu cînd va veni?”
Regret pentru multe
Pentru faptele rău gîndite
Pentru vorbele-n vînt spuse
Cît și pentru cele ascunse
Regret că aberațiilor,
Le sunt părinte-făuritor
Dar de fapt,nu mă deosebesc de nimeni,
Sunt și eu ca voi,
Păcătos și muritor
Și scriu fiindcă am de spus,
Îcepînd cu răsăritul,
Și terminînd la apus.
Iar prin haosul de slove.
Vreau să aduc un gînd firesc
„N-am să caut scuze și motive,
Deci iertați-mă,pentru prima dată trăiesc”.
Dar de fapt,nu mă deosebesc de nimeni,
Sunt și eu ca voi,
Păcătos și muritor
Și scriu fiindcă am de spus,
Îcepînd cu răsăritul,
Și terminînd la apus.
Iar prin haosul de slove.
Vreau să aduc un gînd firesc
„N-am să caut scuze și motive,
Deci iertați-mă,pentru prima dată trăiesc”.
