Se strecura..
Mistuindu-mi făptura.
Printre jaluzele stropul de lumină,
În camera de frică plină.
Pătrundea și vîntul..
Îmbibat cu stropi de ploaie.
Pășind tiptil pervazul,
Ca să-mi aline solitara făptură ce moare.
Simțind și prezența tristeții..
Ce ruga-și întărea,
Să ajung în gura morții.
Nu m-am zbătut,căci auzeam cum venea.
De frigul adus de ea,
Mi se răcise și gîndul.
De m-ar fi luat,fericire-mi aducea.
Dar a trecut pe alături,abia să-mi aleagă mormântul.
Și pe cruce sau monument,
Gîndea ce să scrie.
„Aici s-a stins un poet,
După care moartea,nu dorea să vie”.
