Sătul sunt de undele tristeții.
Ce mă-ntunecă,
Chiar în gura dimineții
Cînd larcimile,ochii mi-i inundă.
Sătul sunt și de tăcerea pereților.
Dar defapt sătuli sunt și ei.
De prezența mea,de lipsa tututor-
De prezența singurătății,de lipsa dragostei.
Sătul sunt să nu mai înțeleg.
Eu însuși ce vreau?
Și de ce încercam speranțele să-mi dreg?
Cînd ele,defapt mureau.
Ce mă-ntunecă,
Chiar în gura dimineții
Cînd larcimile,ochii mi-i inundă.
Sătul sunt și de tăcerea pereților.
Dar defapt sătuli sunt și ei.
De prezența mea,de lipsa tututor-
De prezența singurătății,de lipsa dragostei.
Sătul sunt să nu mai înțeleg.
Eu însuși ce vreau?
Și de ce încercam speranțele să-mi dreg?
Cînd ele,defapt mureau.