Nu-l mai văzusem pe acolo să cerșească,
Era prima dată.
De la început îmi era frică.
Dar am izbutit să-i arunc și eu o lețcaie.
Era de o hidoșenie deosebită,
Capul chel cu nuanțe de asimetrie.
Am crezut că nu-i om..pe o clipă,
Dar simțeam acea ademenire.
Să mă apropii să întreb ce are?
Sau cum îl cheamă?
Ce-l doare?
Însă în ochii negri,ce mă umpluseră de spaimă.
Privind fugitiv mi-am dat seama,
Nicăieri în lume nu-i atîta chin.
Și cînd mi-am potolit eu teama,
Bătrînul deja avea un chip blajin.
Cu degetele încovoiate de la boală,
Strîngea hîrțoagele de la trecători aruncate.
Privindul,am constatat,bătrînul nu vrea să moară.
Și nu se ascunde,ci se aruncă-n luptă cu soarta.
Cîtă bărbăție el are...
Deși atîrnă ca de o ață,
Stă cu mîna întinsă și sufletul mare,
Bătrînul..de la intrarea-n piață.
