Îi place să-l ajut să scrie,
În caietul său la margini ars,
Are istorioare peste-o mie,
Oamenii au scris, la nebunie și păcat.
Îl poartă-ntr-o poșetuță gri.
Peste umăr aruncată.
Sperând că cineva-l va găsi,
Caietul mort, ciorna blestemată.
Nu-i sunt stăpân,
Și nici prieten sau amic.
E venit din alt tărâm.
Eu doar..îl găzduiesc un pic.
Îmi spune: Devorator de inimi,
Semănătorul veșnicilor dureri.
Crescut din oameni cinici,
Zidit pe oasele relelor păreri.
Mai zice..că nu vrea să plece,
Că mi-ar citi din istorii, dânsului povestite,
Că simțul timpului voi pierde.
Strâns la sânul: Cimitirului duhurilor pierite .
