Am doar un singur loc,
Atât de mic și de compact,
O cameră, eu la mijloc.
Abia, abia iluminat.
E un altar al meu și-al tuturor,
Un sfânt Graal, sceptru nemărginit.
Îmbrăcat în glasu-i strigător,
Eu uit că-s atât de slab și chinuit
Credeți voi că nebunește,
Nu.. nebunia de la alte multe vine.
Ea cel mai bine ocrotește,
Și la sânul ei mă leagănă, mă ține.
Eu și-o lume-ntreagă,
Singurătate-am botezat-o.
Și mi-i atât de dragă..
Încât până azi n-am lepădat-o.
