Nu înțelegeți voi nimica..
Cum e să adormi în sân cu frica.
În aprig chin și în durere,
Fără dorință sau putere.
Nu știți cum inima-mi se zbate,
Ce frică mi-e cu ochii-nchiși.
Cum vremea tinde nebunatic,
Obrajii să mi-i facă palizi.
Iar pe mine bocnă-rece,
Mă-mbrățișează cinic moale.
Și s-apropie,încearcă să se plece,
Să-mi sărute ale mele buze-pale petale.
Astfel să-mi fie focul răpit,
Și întretăiată suflarea,
Sufletutul..să mi-l lase rănit,
Regăsindu-se doar ploaia.
