miercuri, 2 septembrie 2015

Poveste de seară

Cred c-am să-mi spun singur povestea,
Ce sigur știu,n-o să mă adoarmă.
Poate v-a face-o moartea..
Cinica și nemiloasa doamnă.

Are straie negre,
Lungi și uscate degete.
Iar pleoapele-i superbe,
Ascund..ochii-ce taie strigăte.

Nu m-a privit.
După cum și glasul încă-mi sună.
S-o privesc nici eu n-am dovedit,
Dar mi-a așezat în suflet brumă.

M-a sugrumat de parcă..
Făcînd totul să pierd.
Precum vaporul nimicește-o barcă,
Pe-atît am rămas și eu de întreg...