Suntem niște prizonieri
Înlănțuiți ca niște fiare.
Prinși între azi și-ntre ieri,
Prinși de ură și iertare.
Suntem niște neghiobi,
Din care cântece înalță.
Al propriilor vise robi,
Și cu ce o viață- ne încalță.
Privitori mereu pe geamuri
Savanți si gânditori.
De fapt arbori cu uscate ramuri,
Pe care nu stau nici măcar ciori.
Atât de-nțepeniți-
-Lemn uscat de nuc.
De fiecare dată nefericiți,
Când oameni ni se duc.
