Ramuri de nuc foșnesc,
Și-mi pare că afară plouă.
Cu toată ființa, încă iubesc
Iar de plouat- în mine plouă.
O lumină mai reflectează
Vagă, în fața câtorva pereți
Mai departe ce urmează?
După ce săruți, apoi mă cerți?
Iar mâinile astea atât de dureroase
De gând ai în tine să le betonezi?
Falsități, știai? Sunt numeroase
Ai grijă, ai putea în ele să te pierzi
Chipul meu,
Ce-ți spune?
Simplu-ateu?
Soare? Să te-ndrume?
Or soare ce-apune?
