Pe-un timp, care-ar fugi,
Ai rămas atât de singur.
Cât de dură poate fi o zi,
Ai simțit și tu, la sigur.
Ai gustat dintr-un amar,
Care ți-i dat să-l guști în fiecare zi.
Ca un șoarece în sertar,
Crezi c-o fi dispărut, și n-o mai fi.
Dar mare ți-o fi mirarea,
Nu că-l vezi, ci că de el nu dai.
Murdărindu-ți crucea cu spinarea,
În speranța unui loc prin rai.
Deși știi că pilda ți-i păcatul,
În el te naști, trăiești și mori.
Abandonezi cu el uscatul,
Pornind pe mare, înspre nori.
Acolo unde timpul nu e măsurat...
Unde-ți trăiești o veșnicie.
Pe urma unei vieți, cum te-ai purtat,
Ce ți-i cunoscută numai ție.
Drept ești, sau în mare parte vinovat.
