Poate și scârțîiau cavouri,
Și-n somn adânc sânt și-acum.
Egoist, refuzai cadouri,
Izgonind iubirea-n fum.
Amaruri și coșmaruri.
Era tot ce-aveai din scump.
Plin de demoni și balauri,
Plin de demoni și de plumb.
Băi Bacovie nu știu,
Cât ai trăit, dac-ai avut tu rost.
Ai fost tu rece sau fost-ai viu.
Eu nu te văd,decât nebun și prost.
Geniu-alții te proclamă,
Cât de naivi sunt,tot nu știu.
Pierdut ești tu în cimitirul de aramă.
Ca tine nu-s și nici nu vreau să fiu.
