Crezut-am într-o patologie,
În pulsul chinuit, precum și este.
Sufăr de fapt de-o nebunie.
Cu chip de basm și de poveste.
Are această maladie,
Gusturi dulci și dulci și-amare.
Fie chiar o nebunie,
Sunt fericit, din mine ea răsare.
Și ca-ntr-un vis de mii-milenii,
Rămas cufundat vreau lângă ea,
Trecând peste negura vremii,
Să n-o uit, să nu mă poată uita.
