Am o țigară, dulce mirositoare.
Cu gust amar și arzător
Aș fuma-o cu mine, la șezătoare,
Or' tăvălit în câmp-mohor
La adunare de spirite străine,
Să le-ofer și lor câte-un fum,
Să nu rămân în noapte- singur câine.
Ci să mă călăuzească-n drum.
Între degete subțiri,
O mai sucesc lin și-alene.
Trăgând un fum de amintiri,
M-așez să scriu poeme.
Acel singuratic, acel eu.
Lângă fereastră țepenit.
Îi e bine lui sau greu,
Nu știu,
Dar sigur dezamăgit.
Și poate nu numai atât.
Cine știe ce mai simte?
Soldatul cel târât.
Îl doare?Mai ține minte?
Cum tăiat a fost la gât,
Cu cuțit sau glonț fierbinte.
Sau cu cuvântul amărât.
Cuvântul ce veșnic, minte.
