Unicum

Nu sunt uragan, sincer, nici povară,

Nici victimă nu sunt, a-ntâia oară.

Și tot ce vreau, e tot ce nu am avut.

În zădar am stat, și-n zădar m-am pierdut.

Nu prezint pic de interes, sau invers.

Poate-mi pasă doar de proză și de vers,

De cuvintele vechiului caiet șters.

Spre nu știu ce, am tot mers și-am tot mers.

Și căutat-am lucru necunoscut,

Neștiind, am cerut și-am tot cerut.
Unicul lucru- dobândit și priceput:
„În zădar am stat, și-n zădar m-am pierdut”.

Și vreau să devin,să fiu - tot nu știu ce
Rege la-nălțime, sau un purice,
Ansamblu de bucăți ori întregime.
Vânt nebun, purtător de prospețime.

Negru întuneric, albă lumină,
Înaltul soare, luna ce se-nchină.

Sfeșnic sau păcat cu-amfetamină,
Un coșciug, din care-i lumea plină.

Blesteme, ura purtată s-o sugrum,
Vorbele-n vânt, faptele-n fum.
Căci în lume doar eu unul sunt,
Nemaipomenit și rece...unicum.