Când stele să cobor am vrut,
Tu te-ai făcut străină.
Văzând, știind că m-a durut
Tu, n-ai mai făcut lumină.
Când munții vrut-am să întorc,
De dragul nostru, de dragul tău,
Văzând cum durerile mă storc
Tu, ai lăsat să se facă hău.
Când inima am scos din piept,
Și-am aruncat-o pe fereastră.
Am inceput a fi inert
Iar tu, floarea cea albastră.
