O iarnă

O iarna, cu deficitul în zăpadă,
Și-un decembrie cumplit.
Mi-am lăsat orgoliul, ca dovadă,
Și ți-am spus că am iubit..

Iar la căderea celei de-ntâi zăpezi,
Era mijloc de iarnă.
Și închipuie-ți, iar de poți- să crezi!
Iubirea ta era în pană...

Și ca o ploaie, cu intenții revărsate.
Imploram, nu mă uita!
Însă lupu-și schimbă blana-n spate,
Păcat... că  năravul -ba...

Cont, nu s-a ținut și nu se ține
Ce-am să zic, și ce mai simt...
Iar că nu-s ok, și nu mi-e bine,
Sunt nevoit să tac, și să mai mint.