Nu ți-am scris versuri demult,
O știi și tu, ambii o știm,
Vreau la tine, să te-ascult,
Să spui că suntem îngeri, și iubim.
Idee n-am și nici nu știu,
Cum timpul astfel a trecut.
Ca vântul prin păru-ți castaniu.
Iubit-o nu-s poet eu priceput.
Mai poeți ca mine-s ochii,
Ce-mi tot țes atâtea pânze...
Îmbrăcîndu-te-n ele, ca-n niște rochii.
Împletite din amintiri, din cele mai blânde.
Mai poeți ca mine-s ochii,
Ce tot te-au privit fără-ncetare...
Ai tăi ochi, ce-au tot furat ca hoții,
Bucăți mari din propria-mi suflare.
Mai poeți ca mine-s ochii,
Care ți-au spus mult mai multe decât gura,
N-au fost vorbăreți și n-au spus dodii.
Te-au iubit cel mai tare, neștiind ce-i ura.
