Nopțile necontenite și albe...
Trezeau încet vise goale și dalbe.
Era o iarnă fără de zăpadă.
Eram egoist,victimă și pradă.
Viscolea cu imagini furtunoase,
Dulci și dragi mirosuri s-adunase.
Era o iarnă fără de zăpadă.
Eram egoist,victimă și pradă.
Gânduri amorfe,fără de structură.
Cuvinte...emoții de umplutură.
Era o iarnă fără de zăpadă.
Eram egoist,victimă și pradă.
Deși cu brad-dar fără sărbătoare,
Ci doar c-o liniște asurzitoare.
Luminițe:galben,albastru,verde.
Singurătatea..nimeni nu mi-o vede.
Era o iarnă fără de zăpadă.
Eram egoist,victimă și pradă...
