Am rămas unde m-ai lăsat.
Și nu mi-a venit să cred:
Întorcându-te, nu m-ai căutat,
Atunci am înțeles că pierd.
Că pierd și cad în agonie,
Și-n nimica nu văd rost.
Totul pare o prostie,
În jurul căreia se-nvârte-un prost.
Și mă-nțep de-atâtea ori:
Repetând că-i fleac iubirea.
Nu există-n lume atâțea sori,
Să-mi ardă-n piept mâhnirea.
Iar tu, te dai tot mai departe,
Și chiar crezi că ești pe Venus.
Pe mine aruncându-mă pe Marte
Zgâriind pe suflet- actus reus.
