Scrisă în clasa a 8-a
Mamă,iartă-mă,cu multe-s vinovat,
Mamă,iartă-mă,căci nu mai calc al tău prag.
Mamă,iartă-mă,că nu am devenit ce ai vrut,
Mamă,îmi doresc s-o iau de la-nceput.
Mamă,mi-i dor de a ta vorbă,
Mamă,mi-i dor pînă și de-a ta ciorbă.
Mamă,de-acum te afli-n cer,
Mamă,s-a umplut al răbdării ulcer.
Mamă,cu sînge-mi se prelinge sufletul,
Mamă,am rămas singur cutreierînd drumul.
Drumul căutării tale,
Trist și disperat,pornesc spre zare.
Spre pragul tău ne-călcat,
Și nucul cel bătrîn,deja uscat.
Singuratic,bate cu ramurile-n fereastră,
Singură,a rămas a noastră casă.
Pustie-i cușca lui Grivei,
Ne jucam,parcă alaltăieri.
Via din al casei spate,
De-acum e plină de vițe uscate.
Uite și pargul tău,deja crăpat,
Mamă,iată că la bun sfîrșit l-am și călcat.
