Urăsc astă lume.
Căci e crudă și a cărei cuțit,
Lasă-n suflet urme,
Și par a nu avea sfîrșit.
Urăsc și oamenii.
Care vin și pleacă,
Cu naivitatea unor copii.
Crezînd că-s pe calea dreaptă.
Îmi urăsc și propria existență.
Care-i prea șubredă,
Și slabă-n esență,
Care să mai trăiască..uită.
